Oricât am nega acest lucru , iubirea ne schimbă .
Ne face mai fericiți , mai zâmbăreți , mai împliniți , mai calmi , mai buni și alungă singurătatea .
Ce lungi sunt momentele în care așteptăm un telefon de la persoana iubită , cât de încântătoare sunt mesajele de noapte bună care ne fac să visăm , cât de tandre sunt întâlnirile , cât de frumoase sunt micile gesturi care ne fac să ne îndrăgostim pe zi ce trece mai mult . ♥
Stau deseori și mă gîndesc la cît de mult îmi lipsește spiritul de copil…și casa buneilor… Îmi aduc aminte că din aluatul care rămînea după ce se cocea pîinea, se faceau hulubași, care erau pe atunci cît două mînuțe de-ale mele. Indiferent că erau abia scoși din cuptor, înhățam cu mare plăcere unul, și era așa gustos… Îmi aduc aminte cum alergam cu verișorii prin grădină, că toată vița-de-vie care abia se prindea, deja era la pămînt. Îmi aduc aminte de jocurile fără nume, de căruțele care treceau prin fața porții și îmi doream atît de mult să fiu și eu acolo. Îmi mai amintesc și toate locurile unde ne ascundeam, off ce locuri…Îmi amintesc încă cît de mîndră mă simțeam cînd mă lua badea în tractor. Tot pe atunci am învățat să și merg pe bicicletă, de două ori mai mare ca mine, și ce lucru straniu că tocmai cînd începuse să se primească bine, îmi ieșise un șarpe în fața drumului. Și de atunci nici șerpii nici bicicletele nu le prea iubesc. Știam poreclele tuturor din sat, și nu mă rușinam să-mi strig de la poartă prietenii. Iarna, sania încă făcută de bunelul ducea pe ea vreo trei copii deodată. Și soba care ne aduna pe toți alături, ce plăcut era…
Acum însă pîine nimeni nu mai coace, toate jocurile au nume, iar eu sunt prea mare pentru locurile în care mă ascundeam cîndva. Acum nici pe sanie nu încap, iar bicicleta aia deja e stricată. Soba nu mai este, iar eu sunt plină de griji de care îmi doresc tot mai mult să uit.
E frumos inceputul. Primele luni, prima intalnire, frica ca nu o sa te placa. Primele mesaje, primul sarut, inima care bate ca o nebuna cand te intalnesti cu el/ea, ochii care stralucesc, dorinta de a va iubi.
Dar partea mai frumoasa vine dupaia, cand va certati si se termina cu cuvinte pe care nici nu iti imaginai vreodata o sa le spui, si le spui la nervi, si din cauza orgoliului. Atunci incepe partea cea mai frumoasa, cand incepi sa cunosti partea cea mai urata a unei persoane,cand chiar daca are 1000 de defecte, o accepti pentru ceea ce e cu adevarat, pentru ca o iubesti. Si partea cea mai extraordinara incepe atunci cand cineva, chiar daca stie ca esti plin de defecte, crede ca e mai bine sa ramana langa tine si sa te iubeasca, si incearca sa te faca sa te simti unic, chiar si asa, cu sute de defecte !! ♥
Buna!
Recunosc am ajuns accidental pe aici si nu am apucat sa citesc tot ce ai postat pana acum, insa chiar nu cred ca opinia lumii ar trebui sa te influenteze in felul acesta.
Si eu am un blog, si am scris pe el chiar daca au fost perioade lungi cand nu il vizita nimeni inafara de mine. Am primit si critici, daca erau constructive sau daca aveau un argument tineam cont de ele, daca erau doar simple pareri sau vorbe in vant, imi vedeam de ale mele.
Da dovada de putina incapatanare si continua sa scrii indiferent ce iti “sugereaza” lumea
Multa bafta!
Hei nu e cazu sa renunti la visul si la bloggul tau doar pentru ceea ce zic niste natafleti/e…daca tu crezi in tine e mai mult decat suficient..numai pune atat la suflet ceea ce spun altii..eu zic ca esti talentata si ca ar trebui sa continui cu ceea ce faci asa ca..te rog si eu sa nu renunti!…a renunta la visul tau inseamna a renunta la tine..nu vrei sa faci asta nu?!…Te pup si sper sa aud de bine!:):*
Te rog nu renunta …Plizzzzzzzzzzzzzzz
Ok….Recunosc ca ador blogul tau si intadevar nu trebuie sa renunti nu asculta oamenii prostii care nu stiu ce fac sau zic……Doar vviseaza si traieste in lumea ta ROZ
Haha…Sper ca e o gluma de intii aprilie nu ????????
Dar daca chear a adevarat ce ma fac eu fara tinee?????
Te implor nu renunta….sunt dependenta de blogul tau…M-am gandit……..m-am gandit…..si iar m-am gandit ………Sii mi-am dat seama ca nu trebuie sa renunt la acest blog doar pentru niste hateri care nu fac alt cave decit sa ma descurajeze..Vreau sa multumesc celor care m-au sustinut si ma-au incurajat sa nu renunt……Va multumesc inca odata…
Imi pare rau dar nu voi mai scrie pe Blog…….Din cauza ca toti imi spun sa renunt si ca fac o treaba de nimic…..Si imi pare rau ca nu am apucat sa va spun mai multe despre mine….
AdioOo…
.
Hey astazi m-am gindit sa incerc ceva nou,,,,,Si anume sa scriu o poveste de groaza……Mie imi place …Sper sa va placa si voua….
===============================================
===============================================
Se spune ca pierdem din greutate 21 de grame exact in momentul mortii…toti.Se crede ca
aceasta este greutatea sufletului,ca sufletul ne paraseste corpul atunci cand murim si se
ridica la ceruri,sau se coboara in iad.O prietena de`a mea mi`a spus o poveste despre o alta
prietena a ei,care aflase ca are cancer in faza terminala.Aceasta era ingrozita de moarte,si
cand a aflat ca mai are cateva saptamani de trait,a inceput sa se documenteze despre viata
de apoi si despre lumea de dincolo,vrand sa fie sigura ca exista ceva dupa moarte si ca nu se
va sfarsi totul.A aflat o chestie,cum ca un om de stiinta a descoperit ca in momentul in care
murim,pierdem 21 de grame,adica sufletul nostru.Fata incepea sa se simta din ce in ce mai
mai rau si stia ca moartea se apropie.A cerut ca pe patul de moarte,sa fie si ea cantarita
inainte si dupa moarte,pentru a intari ideea existentei sufletului.A fost pusa pe un cantar,si
dupa cateva ore in care a stat alaturi de ea mama ei,si`a dat ultima suflare.Mama ei a observat
in clipa urmatoare ca cantarul arata cu exact 21 de grame mai putin.Extrem de uimita,s-a
minunat de acest lucru si desi era foarte trista de moartea fiicei ei,s-a bucurat sa stie ca sufletul
ei s-a dus intr-un loc mai bun.Insa peste cateva minute mama a observat ca cele 21 de grame
s`au intors pe cantar si fata deschise deodata ochii,trase aer in piept si ulra:”iaduuul!!este
iaduuul!ajutooor!”Mama ei innebunita nu mai stia ce sa faca;plangea si se agita langa fata ei
care tipa ca fusese in iad si ca era groaznic.Dupa inca cateva secunde de agonie,fata incremeni
cu o infatisare infricosatoare,cu fata contorsionata de spaima si cu ochii mari si injectati,iar cele
21 de grame parasira trupul acesteia pe veci.Mama ei astepta minute,ore,zile intregi ca sufletul
fiicei ei sa se intoarca in trup,ingrozita de faptul ca aceasta era captiva in acel loc infiorator,si
anume iadul,in care fata spunea ca era prinsa in cele cateva secunde in care sufletul ei s`a intors.
Dupa ani de zile,mama ei inca mai vegheaza langa trupul descompus al fetei,asteptand ca sufletul
ei sa se intoarca.Toti spun ca a innebunit asteptand langa sicriul fiicei sale,imbracata in negru si
plangand atat de mult,incat a orbit.Am fost cutremurata cand prietena mea mi`a spus aceasta
poveste,daca nu ma credeti cautati pe net si o sa gasiti articole despre aceasta presupusa greutate
care paraseste trupul in momentul mortii si despre care se spune ca e greutatea sufletului.Multi
oameni de stiinta nu cred acest lucru insa oricum parerile sunt impartite.Cat despre povestea acestei
mame indurerate,tot ce pot sa spun este ca nu exista o durere mai mare pentru o mama decat aceea de
a-si pierde copilul,si mai ales sa stie ca acesta s`a dus intr`un loc mult mai ingrozitor decat lumea in care
traim.Sper ca v`a placut povestea si ca v`a impresionat cel putin cat m`a impresionat pe mine.
Ce este dragostea???
Ce inseamna sa iubesti???
Poate pentru unii este doar o iluzie…..insa pentru altii inseamna sa te daruiesti total si neconditionat ….Dragoste e ceva special …E cel mai frumos sa iubesti si sa fii iubit…Dragostea este un sentiment puternic care uneste doua personae….In scris dragostea isi gaseste explicatii pe mii si mii de pagini,insa adevarata definitie consta in propria experienta…..Dragostea este acel sentiment de care fiind cuprins incepi a trai o noua experienta intr-o lume cu alta fata,lume in care se merita sa traiesti ……Cu toate acestea a iubi mai insemna sa-ti dai inima si sufletul intreg celui care ti le va zdrobi …..Dragoste este un joc la care participa doua personae si in urma careia una din ele sufera,iar cealalta isi bate joc….
Pentru mine dragostea a devenit un drog…..Mintea incepe sa ‘’nascoceasca’’ imagini,ipostaze,dialoguri…..Pe mine nu ma intrebat ciind a venit,pur si simplu s-a intimplat….
Cel mai placut dar de asemenea cel mai dureros sentiment. ..Iubirea ne face viata mai placuta… Ne face placere sa fim iubiti si sa iubim, dar adesea uitam o persoana importanta atunci cand iubim. ….Propria persoana….. Parca e mai simplu uneori sa-i iubim pe altii, sa le acceptam si calitatile si defectele deopotriva. ….Ce faci insa cu aceasta iubire sau cu iubirea altora, oricat de mare, daca nu crezi ca meriti sa fii iubita, din cauza ca tu nu te apreciezi?